Capitolul 8

-Bineinteles ca nu eram…cum ati putea crede asa ceva?m-am incruntat la el. Si unde l-ati bazut dumneavoastra mai exact pe rob patz? l-am intrebat incrucisandu-mi bratele.

-Don’soara, e cam greu sa treaca neobservat pe o raza de cativa km…cum de l-ati ratat? M-a intrebat ironic si nervos . Am crezut ca la un moment dat ca vena aia o sa ii plezneasca.

M-am gandit sa o las mai usor cu ofensiva si ridicatul tonului pentru ca , vedeam prea bine, nu ma ajuta deloc. Poate doar i-ar fi produs tipului un stop cardiac sau ceva. Si chiar daca nu terminasem facultatea de medicina , nu imi trebuia o diploma pe care sa scrie medic ca sa imi dau seama de asta.

-Eu nu l-am vazut, am spus bosumflandu-ma.

-Oh, si imi pare atat de rau ca nu ai avut ocazia sa participi si tu la imbulzeala…ai ratat un  mare rahat , a spus intorcandu-se cu spate la mine prinzandu-si mainile .

A oftat zgomotos de parca tocmai terminase de facut 10 ture de bazin.

-Eu…aaa …am auzit multe povesti la viata mea. In mare parte niste porcarii, dar acum incep sa-i dau dreptate pritenului meu. Criza de la 40 de ani exista.

Si a pufnit.

-Mi se pare ca viata e ca un rahat mare in care te afunzi tot mai rau si nu mai poti iesi.

Wow, ce relevatii are. Tipule, ai nevoie de un psiholog. Pe bune.

-Doar ca iti dai seama in ce esti bagat doar cand ajungi la varsta mea. Nu pot sa cred ca am ajuns asa. Adica…uita-te la tine.

-Poftim?

M-am incruntat. Ce naiba vroia tipu’ asta sa zica?

-Esti de varsta lu’ ficamea. Si ai ajuns dupa gratii pentru ca urmareai un fraier  care nu stie ca nu se iese asa pe strada, ziua in amiaza mare. Adica omul ii bolnav. S-o fi crezut invizibil de s-o avenurat asa. Ii sinucidere curata.

Si-a lasat capu’  in jos de parca se dadea batut sau ceva. Totusi, unde vroia sa ajunga cu asta?

-In care moment al vietii mele am trecut eu de la a urmari criminali in serie si  jefuitori de banci la adolestente razgiate si fanatice?

Ok, nu-mi place incotro se-ndreapta asta. Daca tipu vrea acuma sa isi puna capat zilelor si vrea sa vada coltu’ ierbii eu plec de aici.

-Prea trist … am oftat eu si abia dupa aceea am realizat ca era o liniste ciudata in incapere.

Se vedea de la o posta ca probabil era divortat. Clar.

In alta ordine de idei , ar trebui sa aiba mai multa grija de felul in care se imbraca si sa foloseasca un after shave scump. Apoi ar trebui sa invite tipa(probabil ii una) de care ii place (in secret , probabil- ii politist , ce naiba) in oras , preferabil intr-un loc frecventat de oamenii pe care tipa ii cunoste si in compania carora se simte ea bine. Astfel i-ar garanta o seara super plina de distractii si in cazul in care ea ar hotara ca de fapt el nu este ceea ce pretinde adica… este un mare ratat.

Ce surpriza.

-Bine, cred ca am terminat aici.

-Si eu ce fac acum? Am intrebat nerabdatoare.

-Nu stiu …chiar nu scrie in fisa postului meu ca trebuie sa am si grija ta. Suna-ti parintii. Esti libera.

Bine. Noroc, destin , spune-i cum vrei dar a fost fantastic. Adica nenea asta tocmai a avut criza varstei de mijloc in timp ce ma interoga.

L-am sunat pe tata. Apoi din nou. Ce ar trebui sa faca o fica pentru ca sa vorbeasca la telefon cu tatal ei in zilele noastre? Spuneti-mi si asa voi face.

Apoi , fara sa imi dau seama ca nu inchisesem telefonul, am auzit o voce spunand „alo“.

-Tati?

-Kris, scuze ca a durat atat dar chiar acum vorbeam cu unchiul tau si mi-a zis ca nu te-a vazut deloc azi. Unde esti?

Da , acum vad asemanarea dintre unchiu’ si tata. Sunt amandoi foarte perspicace. Cum oare si-o fi dat seama ca lipsesc? Oare pentru ca am lipsit toata ziua si nu am vorbit deloc cu el? Puteam foarte bine sa fiu rapita ca in filmul ala …Rapita in plina zi(sau cam asa ceva)…si tot nu si-ar fi dat seama.

-Nu mai vorbi ca si cum este ruda numai cu mine.

-Ma rog, unde esti? M-a intrebat insistent.

-La cumparaturi. Iau un taxi si ma intorc. Unde ne intalnim?

-Nu-i nevoie de taxi. Pentru ce platesc sofer?

Grozav moment sa fie incapatanat.

Am iesit din incapere. Pritenul meu Ben ma astepta chiar dupa usa. M-am uitat la el si mi-am amintit de servitoarele alea bagacioase si enervante care asculta pe la usi.

I-am trantit o tentativa de zambet si mi-am miscat fundul cat mai repede spre iesire.

-Alo? Ce dumnezeu? Cred ca nu ma mai aude. Alo?

Telefonul era sa-mi pice din mana din cauza tipetelor. Am uitat de tata.

-N-are semnal, iti zic eu.

Am zambit ca pentru mine. Da, al naibii semnalu’ asta.

-Tati, aaa, ce-ai zis? Repeta ca nu te aud.

-Am zis ca vin sa te iau. A zbierat in telefon.

Am iesit din cladirea aia tampita in sfarsit. M-am intors si m-am privit pentru o secunda in usile fumurii. Mi-am scuturat parul, mi-am indreptat rochita si eram gata.

-Nu se poate sunt deja in taxi. Am mintit.

Care Paris si Lindsay , eu am vizitat puscaria si am scapat fara poze groaznice si fara amenzi. Ca sa nu mai zic de scandalul din presa. HOLLYWOOD ,uite-ma ca vin.

M-am urcat in taxi si am plecat.

-Unde mergeti?

-Nu stiu.

Tipul m-a privit ca pe o nebuna dupa care s-a concentrate la condus.

-Cred ca o sa ii i-au alt telefon sau ceva.

-Tati, ma auzi?

-In sfarsit. Vorbesti.

-Nu rade de mine. Unde trebuie sa vin?

-La petrecere …am ajuns  si eu acum. Ii o groaza de lume aici. Oricum, nu inteleg cum de ai plecat de la petrecere brusc si te-ai hotarat sa mergi la cumparaturi? M-a intrebat tata suspicios.

-Ce stii tu ? n-ai cum sa intelegi asa ceva.

Doamne cat de adevarat era raspunsul. Cel mai sincer dintre toate. M-am impresionat pe mine.

-Bine. Nu vreau sa stiu. Te astept.

Nu i-am mai raspuns. Am inchis pur si simplu.

-Hotel Plaza , va rog.

Drumul a fost destul de linistit pana la destinatie , doar melodiile de la radio se auzeau incet.

Am ajuns la hotel , i-am platit tipului si cand m-am dat jos din taxi unchiu’ statea chiar la intrare. Parea concentrat pe conversatie la telefon.

Aproape am alergat pana acolo, desi nu erau decat cativa metri. Cine a zis ca nu poti alerga pe tocuri?

Am vrut sa-l salut , dar m-am oprit si i-am facut cu mana. El mi-a zambit si mi-a facut cu ochiul. A gesticulat o serie de semen din care am inteles ca vorbim inauntru.

Eram fericita. M-am scos singura din belele si mi-am acoperit urmele ca o adevarata pisica.

-In sfarsit. Spune-mi ca nu-ti place aici si ca vrei sa plecam. Unde iti sunt cumparaturile, oricum?

Sau mai degraba un caine (dar ala parca nu-si ascunde treburile ) .Ranjetul mi-a disparut de pe fata si m-am intors incet,incercand sa trag de timp .

-Cine a spus ca am si cumparat? L-am intrebat ,uitandu-ma la el. Isi schimbase costumul. Statea si ma privea suspicios , tinandu-si cu  o mana paharul de sampanie Crystal.

-Am presupus. Cu simtul tau antreprenorial as da faliment…

-Nu mai incerca sa ma lauzi. Ah , uite cine vine. Am zambit cat de mult am putut.

-Nu-mi spune. Nu vreau sa stiu…

-Hei, Kris. Aproape a tipat unchiul meu , venind spre noi.

Am ras isteric atunci cand unchiul a trecut pe langa tata si i-a atins cotul ca din gresala , varsandu-i sampania.

It’s  show  time.