Capitolul 2

Dominam intreg orasul in in timpul verii. Asta pentru ca parintii nostrii, adica ai

mei , a lui Khleo si a altor prieteni din gasca lui Khleo , erau mult prea ocupati cu vacantele in Europa , meciurile de  tenis si petrecerile din aer liber organizate de mamele nostre la resedintele de la “tara”.

Khleo se gandise sa profite la maxim de timpul frumos si de ocazia asta minunata pentru a da  o petrecere .  Ea gasea motive pentru pentrecere si distractie chiar si atunci cand nu existau(chiar lipsa vreunui motiv insemna ca trebuie sa petreaca)  Avea un talent innascut pentru asa ceva.

Si pe cat de buna era in gasirea motivelor, pe atat de buna era in organizarea party-urilor. Nu facea decat sa butoneze telefonul si gata. Ii suna cam pe toti baietii foarte frumosi (pentru distractie ) si prietenele ei care nu erau aproape niciodata aceleasi, apoi o punea pe Sofi sa pregateasca gustari si bauturi in cantitati industriale , dupa care mergeam in camera sa probam tinute . Si gata. O petrecere a la Khleo servita.

Ii placea sa danseze , sa stie ca toti baietii se invart in jurul ei( desi , asta nu insemna ca si ea trebuia sa le raspunda la avansuri, din contra, ii ignora complet, ca de obicei), toata lumea sa se invarta in jurul ei, ba chiar inventase o noua teorie foarte interesanta , cu care era sigura ca va castiga premiul Nobel.

Pamantul nu se invarte in jurul Soarelui , ci se invarte in jurul ei, iar Galileo Galilei era doar un fizician care se inselase si inca destul de grav.

Se imbracase cu tinuta ei “speciala”( adica , in limbajul ei , asta insemnand cat mai sexy posibil). Poate prea “speciala”, dar avand in vedere ca ea purta tinuta, nu erau probleme. Toate fetele  , ajunse la petrecere, incepeau sa ii studieze corpul ei mult prea perfect , in speranta ca vor gasi putina celulita sau un defect, ceva , care nu se vedea prin hainele purtate de zi cu zi, dupa care sa povesteasca intregului oras.

Dupa cercetari mult prea amanuntite si insistente, toate au renuntat. Nu aveau sa gaseasca nimic, iar invidia lor a fost alimentata si mai mult.

Khleo ma trase , exasperata, intr-un colt si se uita la mine , in speranta ca ii voi sari in ajutor. Mi-am adus aminte cum este sa fi in postura de “tinta”. Aflasem asta in clasa a cincea  cand mama ma fortase sa port o salopeta  galbena cu buline  (infioarator- aratam ca o buburuza decolorata), iar toti ma priveau destul de dubios .

De atunci, m-am revoltat de fiecare data cand mama incerca sa experimenteze noile tendinte in materie de fashion, pe mine.

Vreau sa cred ca , pur si simplu, am primit atentie deajuns  pentru toata viata. Amintirea mea trista ma facea acum sa o compatimesc pe biata mea Khleo. Ea trebuia sa se descurce cu asa ceva in fiecare zi, iar uneori , inzecit.

-Ce-ar fi daca am merge in camera , am manca ciocolata cu portocale (preferata nostra) si am lasa totul balta? Daca vrei pot sa ii trmit pe toti acasa , chiar acum, i-am spus eu entuziasmata la gandul ca maine nu voi avea cearcane imense pe care v-a trebui sa le acopar si nici nu voi umbla ca o moarta-vie toata ziua , in cautare de cafea sau orice energizant sau pastille pentru dureri de cap infernale.

Un zambet imens mi se afisa pe fata si incepeam sa ma gandesc chiar sa ma duc sa fac o baie in Jacuzzi  si sa dorm. Lucrurile luau o intorsatura interesanta in mintea mea, dar se pare ca eu si Khleo nu eram de aceeasi parere.

Se uita urat la mine, incruntandu-se. Ca sa isi contureze si mai bine postura de “Nu-am-de-gand-sa-fac-asa-ceva” , isi incrucisa bratele la piept si isi muta greutatea corpului de pe un picior pe celalalt.

Era clar ca interpretasem gresit cererea ei .

-Si sa pierdem noi toata distractia? Ma intreba ea aproape ofensata.

De fapt , era clar care avea sa fie reactia ei . Nici nu stiu cum de mi-a trecut prin cap  sau de ce ma mai obosisem sa intreb asa ceva. Era total nepotrivit caracterului ei sa faca un asemenea lucru.

Incepuse sa bata cu piciorul ei descoperit si bronzat , pe care il pozitionase strategic , in fata si astepta nerabdatoare sa vada reactia din partea mea, care intarzia sa apara.

-Adica vrei sa spui “sa ii lasam pe ei sa se imbete pana uita de ei si vomita pe gazon sau in piscina , iar maine, de dimineata vor avea mari dureri de cap si nu se vor putea misca din pat fara cel putin 2 litri de cafea”? am spus ironica, zambind. Grea decizie, am spus continuand sa ma uit la ea , iar un hohot mic imi scapase.

Parea ca in sfarsit realizase ceea ce incercam sa ii spun in tot acest timp.  Nici mie nu imi venea sa cred ca intr-un final reusisem sa ii schimb intentia de a petrece pana in zorii zilei. Oare unde ii era capul cand eu ii tineam toate predicile cu privire la petreceri? Adica eram prietene de atatia ani si in tot acest timp , cand venea vorba de party-uri , ea era prima. Nimic nu ii statea in cale. Nici macar restrictile pe care le primea cand era pedepsita, de a nu iesi din casa.

-Ok, cum spui tu, zise ea resemntata. Nu imi venea sa cred ce auzeam. Chiar aveam de gand sa incerc masca faciala cu alge, dar mai intai ma duc sa vorbesc cu tipul ala , il vezi? Imi facu ea semn din cap spre directia in care se afla un tip cu un pahar in mana si povestea ceva ce parea a fi foarte captivant , din moment ce vreo trei fete stateau si se uitau la el de parca ar fi fost a opta minune a lumii. Radeau toate trei in cor  la intentia lui de a fi amuzant , probabil, in timp ce el doar schita un  zambet sters in coltul gurii. Freza lui si ochii imi aduceau aminte de Zac Efron.

-Il cheama Alex. Ce parere ai? Spuse Khleo entuziasmata , mai mult decat era cazul, apucandu-ma de brat. Oricum , parerea mea este irelevanta si neimportanta.

Vazand entuziasmul exagerat pe care il trezea acest Alex in Khleo , nu am stat pe ganduri. Ultima data cand un baiat i-a atras atentia lui Khleo, cu exceptia numerosilor actori si manechini de la Hollywood (mereu era indragostita de un actor , dar numai daca era foarte cunoscut si in voga la acea perioada) , era in clasa a doua si asta se intamplase doar pentru ca el ii furase elasticul de par preferat , iar cand ea il ceruse inapoi bietul copil naiv ceruse in schimb un sarut. Sarmanul nu stiuse ca tocmai isi semnase sentinta la moarte.

Ea a inceput sa arunce cu tot ce ii pica in mana dupa el si singura care a mai putut sa o stapaneasca am fost eu. Pana si invatatoarea se simtea depasita de situatie cand o vazuse pe Khleo dezlantuita. Adevarul este ca se poarta ca o adevarata fiara atunci cand este nervoasa.

-Du-te dupa el, i-am spus zambind.

Nu a asteptat altceva si a si pornit spre el sa isi scuture buclele ei blonde sis a-l ispiteasca cu ochii ei albastrii.

Aproape cand ajunse langa el , s-a intors spre mine. Stiam exact ce vroia sa faca. Una din “metodele” ei pe care le impartasea de multe ori cu celelalte fete.

Se prefacuse ca nu era atenta si se lovi usor de el , tocmai cand vroia sa treaca mai departe.

Era evident ceea ce urma sa se intample. Puteam prezice cu exactitate fiecare cuvant flatant al lui si fiecare scuturare de gene a ei. Mult prea usor si mult prea evident, ma gandisem eu.

M-am dus direct spre camera lui Khleo si am deschis usa hotarata si grabita sa ajung la baie. Am avut parte de o mare surpriza cand am dat peste o fata cu par    blond-roscat imbracata intr-o rochita crem cu tiv auriu si balerini auri  si un baiat ce semana foarte mult cu un actor mexican, foarte frumos , care se sarutau destul de pasional chiar pe patul lui Khleo. Puteam jura ca daca nu intram ceva mai mult decat un sarut putea sa se intample. Ea era catarata pe el , cu mainile inclestate in camasa lui albastra , in carouri si cand au sesizat prezenta mea( mai mult ea pentru ca el nu stia exact ce se intampla), s-a dat jos de pe el , rusinata sau cel putin , asa mi s-a parut.

Stateam cu gura cascata , in pragul usii si aproape ca ma simteam vinovata ca i-am deranjat. Aproape.

Ea a inceput sa isi aranjeze rochita crem , foarte vaporoasa si il ajuta si pe el  sa se ridice. Puteam sa imi dau seama ca el era ceva mai mult decat beat si ca ea  profita de acest lucru. Dar nu ar trebui sa fie invers? Nu asa se intampla de obicei?

Dar de fapt , totul pare iesit din tipare si nimic nu mai pare “ca de obicei”.

Ii aranja camasa baiatului, il lua de mana si il tragea dupa ea spre usa. Eu nu ma miscasem nici macar un centimetru , privindu-i in continuare pe cei doi.

Cand au ajuns in dreptul usii , tipa mi-a zis:

-Excusez-moi! ..Nu am vrut, cu un zambet imens pe buze si cu un accent frantuzesc mult prea evident , dupa care iesi in sfarsit din camera. Nu ai vrut? Ma gandeam eu. Serios?

Am trantit usa si m-am tarait pana la patul mare cu baldachin. Panzele albe atarnau lejer spre podea, facandu-te sa te simti de parca totul era ireal si nu se intampla cu adevarat.

Inevitabil, gandul imi zbura la singurul subiect care imi facea inima sa tresara si la care incercam din rasputeri sa nu ma gandesc. Scrisoarea si destinatarul ei

Asta va fi , cu siguranta , o vara interesanta! Mi-am spus cu un oftat greu.